Vals - sau Cassian+Tzara

Muzicieni, spargeti va instrumentele oarbe pe scena, caci urmeaza o pendulatie maniaca intre noapte si zi. Ziua, decolorandu se, noaptea apare / Asa cum noaptea, palind, devine zi. Aceasta maree a culorilor e o intamplare / din care cineva poate orbi. Ochiul de sticla nu orbeste niciodata si vede culorile toate...Culorile isi parasesc greutatea si cugeta/ si cugeta ori striga si raman se hranesc/ cu fructe usoare ca fanul plutesc / cine se gandeste la caldura tesuta de cuvant / in jurul samburelui sau visul ce se numeste noi. Dansam? Valsam? Acum. Dragostea mea, / ancora grea, / tine ma strans, / toare ma dor: / gura de dor, ochii de plans. Luandu ti mana in mana mea...la buze duc paharul in care cresc lumile iar sarutarile noastre, sute, mii / sau milioane cate au fost / niciodata nu le am stiut pe de rost...iti soptesc la ureche usor noi nu suntem ganditori / noi suntem facuti din oglinzi si din aer, om un pic animal un pic floare un pic metal un pic om. N apucam sa terminam valsul asta etern pentru ca apuc sa vad cum sus, pe cadranul inutil gradat / timpul fuge cu un picior ridicat. Pe fuga, nu am vreme decat sa ma gandesc la caldura ce o tese cuvantul / in jurul samburelui sau visul cese numeste noi.