Ea - Femininul

Chipul i l ai vazut fugitiv, in trecerea rapida a unui tren sau a unei masini. Statea la geam, cu parul desprins, cu vantul alergand prin firele ei. Zambea.
Incerci sa ti dai seama cum arata. Curios, dar iti amintesti perfect fata ei. O piele alba, poate cu cativa pistrui aruncati cu nonsalanta, cu ochii exprimand fericire pura. Culoarea ochilor nu o stii...e incerta culoarea, schimbatoare. Poate nici nu ai stiut vreodata, sau nu te a interesat, pentru ca tot ce ai retinut este ca are o privire vie. Parul e de un rosu inchis, pamantiu, poate spre sangeriu. Desi se vopseste, este absolut sigura ca asta este de fapt culoarea ei naturala. Nu si aranjeaza parul aproape niciodata, pentru ca este imposibil de aranjat. Se vrea liber si frumos.
Merge des cu trenul. Ii place sa mearga singura cu trenul. E un soi de ritual de eliberare. Simte ca trenul e casa ei, unde reuseste sa citeasca in liniste, sa asculte ceva muzici la casti...Rar ajunge la timp si de obicei uita sa si ia bilet. Noroc ca zambeste frumos si nu intra niciodata in belele.
Cand merge cu masina, ii place sa conduca altcineva. Stie sa conduca si ea, dar i se pare mai firesc sa admire barbatul din stanga ei facand asta. In masina ea pune de obicei muzica. Adora muzica. Se lasa uneori pe spate, inchide ochii si incepe sa fredoneze.
Este libera si fascinanta. Desi tanjeste sa si mascheze independenta, si se considera fericita cand este completata, de multe ori fuge in oaze de egoism.
Duce o vesnica lupta intre a apartine si a nu apartine. Doreste sa se ofere, sa si lase bucati de inima peste tot, sa traiasca fericirea in 2, 3, 5, sau mai multi, dar de indata ce si imparte sufletul simte ca si a stirbit din frumusete. O apuca o tristete imensa cand isi da seama ca e blestemata sa nu apartina nimanui. Vrea sa trateze asta, si sa reuseasca sa se arunce orbeste in bratele unui mancator de suflete.
E capricioasa. De o instabilitate deosebit de stabila. Zice cu naturalete da sau nu, dar in mintea ei in exact acelasi moment se perinda poate nu, daca da, de ce da, de ce nu?...Cu toate astea, lupta sa devina mai stabila, sa fie un exemplu de optimism si verticalitate. Ceilalti nu au acces la dubiile ei, decat foarte rar. Cand se deschide insa, o face brusc, furtunos, excesiv.
Iubeste. Mult. Tot timpul. Nu poate sa traiasca fara iubire. Trebuie sa fie vesnic indragostita. Se indragosteste tot timpul. Se indragosteste si reindragosteste...la infinit. A trait iubrea in toate formele...a suferit, s a bucurat, i a fost, rau, a avut fluturi in stomac...ah...le a simtit pe toate. Respecta iubirea. Iubeste frumos, creativ, total, vesnic. Uneori crede ca asta este rolul ei pe lume...sa iubeasca si sa ofere iubire...neconditionata. De dragul iubirii se sacrifica, uita de principii, zile, ore, calendare sau alte "concretisme".
Se revolta. Este actiunea ei preferata, alaturi de a iubi, a creea si a face dragoste. Reactioneaza la aproape orice i se intampla. Rar traieste pasiv ceea ce i se intampla, iar daca isi perimte sa ascunda trairile intr un mediu, cu siguranta le varsa intr un altul. A fost dintotdeauna copilul "de ce?" si la fel e si acum. Are o mie de idei pe minut si se straduieste sa gaseasca solutii la orice problema nou aparuta. Daca i se inchide o usa, intra pe geam. Nu se lasa batuta. Insista cu o perseverenta care deseori este catalogata drept incapatanare.
Creeaza. Se elibereaza complet numai in fata panzelor, foilor, pensulelor. Ele stiu totul despre ea. O stiu cat e de slaba si puternica, cat de mult minte si cat de mult crede. Isi trateaza panzele ca pe niste confidente. Le povesteste tot ceea ce simte. Isi da sufletul dansand sau pictand. Ii dau des lacrimile. Plange si rade extrem de des. Uneori una dupa alta. Fata de arta ei nu poate sa minta niciodata. E impulsiva si vulcanica, sau naiva si sensibila.
Uneori este femeia copil.
Uneori esti sigur ca este jumatatea ta.
Uneori este fascinanta.
Alteori nu exista.

"Si cu sapca 'ntr-o parte, imi permit sa ajung departe".




Poate ca are sangele colorat. Poate ca doar parul ii este sangeriu. Ea se joaca. Ea traieste jucandu se si iubind.
Imprastie o senzualitate debordanda, dar nici ea nu si explica de unde o are. Face ceea ce face cu nonsalanta unei Lolite. Seduce si devoreaza, plange, se destrama, danseaza, se curbeaza, bea.
Este duala.
Se dezvaluie si se ascunde.
Sufera si isi revine.
Moare si invie.
Arde si te arde.
Si totul ca intr un joc bolnav de placut.

Cause I'm just a hungry snake...dressed up like a cat.

El - Masculinul

Pe un fotoliu mare si confortabil de piele sta. E gol. Are o expresie care clar vrea sa spuna ca este mandru ca este gol. Se simte bine asa. Nu sta picior peste picior. Niciodata nu sta picior peste picior. Nu vede sensul sa stea picior peste picior si sa ascunda bucati de piele inutil. E chiar usor lungit si labartat pe fotoliu, pare ca se scurge...isi afiseaza fara jena fizicul absolut irezistibil. Parca de multe ori pare ca se lasa victima a devorarii...de multe ori este si devorat. Aparent e relaxat, pare calm , desi pe fundal se aude o muzica care pune in pericol sanatatea obiectelor din sticla. Ba citeste, ba fredoneaza, ba scrie franturi de idei geniale pe bucati de hartie care au semnele cercurilor de cafea de zilele trecute. Desi nu e beat, clar a baut ceva, se simt vapori de alcool in aer. De la distanta pare ca ar avea in paharul regal din fata lui un coniac vechi si pretentios. Dar nu inseamna ca i o obisnuinta. Cu aceiasi naturatele isi pune uneori un vin sau o votka, sau chiar isi ureaza noroc si burlacie vesnica la un pahar de bere cu semenii lui.
Sta intr un soi de rulota, croita strict pe nevoile lui. N a avut niciodata in minte planul de a decora casa dupa gustul vreunei persoane dragi. E un interior simplu, in general modern dar cu cateva piese vechi de mult bun gust. Are carti multe. Bune. De fiecare data cand isi schimba starea de spirit, se muta cu casa cu tot. Zice ca intra lumina altfel pe geamuri...Oricum, iti trebuie mare dibacie ca sa l gasesti cand se muta.
Desi in casa sta gol mai tot timpul, cand iese in lume este de o eleganta fireasca, usor retro. Poatra cu nonsalalnta parfumuri fine, care ravasesc narile sexului slab. Stie prea bine asta, dar zambeste gentil cand este complimentat. N ai cum sa nu l remarci...paseste ca si cum ar tanji sa fie privit si admirat. Cu o forta care totusi nu striveste, as putea spune chiar cu gratie...desi nici un adjectiv tipic feminin nu i se potriveste.
Este un romantic comod, iar uneori tanjeste sa se uneasca cu echvalentul sau feminin. Doreste asta, viseaza la asta, dar pe de alta parte este perfect constient ca isi este siesi suficient. Iubirea il face sa se simta...mai mult ca perfect...
Daca nu i ai cunoaste pielea tatuata ai putea sa gresesti crezand ca este un tip disciplinat si plicticos. Dar se da de gol uneori, cad iese lejer de la dus cu un prosop infasurat provocator pe solduri. Asa cum il tradeaza chiar propria piele, este inger si demon...te poate ridica sa atingi cerul sau te poate tortura in iad.
Este perfect.
Perfect de imperfect.



Facut cu siguranta dintr un pamant cu insertii metalice.
Puternic, dur intr un mod suportabil si naucitor, sclipitor daca ai rabdarea sa il slefuiesti.
Liber, si totusi perfect atunci cand se lasa modelat.
Insertiile lui metalice insa sunt taioase si te opresc atunci cand infigi prea tare degetul in pamantul moale.
Firesc.
Natural.
Sofisticat doar in momentele in care doreste sa te copleseasca.
Incapatanat.
Sensibil.
Creativ.
Teluric.
Din nou perfect.
Perfect de imperfect.