pierdere de memorie

E frumos sa uiti.
E frumos sa nu ti pese.
E frumos de a dreptul.
Chiar estetic.
Uiti la inceput daca e cald sau frig afara. Uiti pe urma cu ce esti imbracat sau daca esti imbracat. Uiti cum arati si cate maini sau picioare ai. Uiti pe cine iubesti si uiti cine esti. Te misti inconstient si estetic intr un continuu cerc. Fara ameteala. Sau poate e putina. E frumos. Frumos! Ca o joaca cu timpul si destinul. Uiti cati ani ai si uiti ca vei muri. Uiti de mancare, de stress, de bani. Uiti ca ai creier. Te bucuri. La cat de absurd esti ai putea foarte bine sa te pisi pe picior. Asta nu ti ar produce decat fericire. Un zambet liber si tamp.
E frumos.
E liber tot.
Iti bagi degetele in gura si le gusti. Le plimbi pe gat si sani. Iti fluturi parul in vant. E lung si nebun. Ca si vantul...nu se mai termina.
Esti nebun, esti liber, esti curva, esti pentru totdeauna.
Iti mangai buzele si sprancenele. Iti rasucesti ideile. Iti atingi coapsele. Atingi pamantul ud si cleios si te uiti la degetele tale lungi si albe.
Asa, vag, iti amintesti uneori ca ai ochi...ii deschizi un pic sa vezi cum culorile spiraleaza pe cer. Iti amintesti ca ai inima...o asculti cum iubeste. Iti amintesti ca ai coapse...le atingi ca sa simti ca sunt calde inca de la corpul care te-a patruns. Iti amintesti sa esti liber si ca iubesti. Iti amintesti ca esti femeie.
Iti amintesti ca esti frumoasa.
Chiar estetica.