There's no religion but sex and music
There's no religion but sound and dancing
There's no religion but line and color
There's no religion but sacred trance

luni, 5 iulie 2010

Ea - Femininul






Chipul i l ai vazut fugitiv, in trecerea rapida a unui tren sau a unei masini. Statea la geam, cu parul desprins, cu vantul alergand prin firele ei. Zambea.
Incerci sa ti dai seama cum arata. Curios, dar iti amintesti perfect fata ei. O piele alba, poate cu cativa pistrui aruncati cu nonsalanta, cu ochii exprimand fericire pura. Culoarea ochilor nu o stii...e incerta culoarea, schimbatoare. Poate nici nu ai stiut vreodata, sau nu te a interesat, pentru ca tot ce ai retinut este ca are o privire vie. Parul e de un rosu inchis, pamantiu, poate spre sangeriu. Desi se vopseste, este absolut sigura ca asta este de fapt culoarea ei naturala. Nu si aranjeaza parul aproape niciodata, pentru ca este imposibil de aranjat. Se vrea liber si frumos.
Merge des cu trenul. Ii place sa mearga singura cu trenul. E un soi de ritual de eliberare. Simte ca trenul e casa ei, unde reuseste sa citeasca in liniste, sa asculte ceva muzici la casti...Rar ajunge la timp si de obicei uita sa si ia bilet. Noroc ca zambeste frumos si nu intra niciodata in belele.
Cand merge cu masina, ii place sa conduca altcineva. Stie sa conduca si ea, dar i se pare mai firesc sa admire barbatul din stanga ei facand asta. In masina ea pune de obicei muzica. Adora muzica. Se lasa uneori pe spate, inchide ochii si incepe sa fredoneze.
Este libera si fascinanta. Desi tanjeste sa si mascheze independenta, si se considera fericita cand este completata, de multe ori fuge in oaze de egoism.
Duce o vesnica lupta intre a apartine si a nu apartine. Doreste sa se ofere, sa si lase bucati de inima peste tot, sa traiasca fericirea in 2, 3, 5, sau mai multi, dar de indata ce si imparte sufletul simte ca si a stirbit din frumusete. O apuca o tristete imensa cand isi da seama ca e blestemata sa nu apartina nimanui. Vrea sa trateze asta, si sa reuseasca sa se arunce orbeste in bratele unui mancator de suflete.
E capricioasa. De o instabilitate deosebit de stabila. Zice cu naturalete da sau nu, dar in mintea ei in exact acelasi moment se perinda poate nu, daca da, de ce da, de ce nu?...Cu toate astea, lupta sa devina mai stabila, sa fie un exemplu de optimism si verticalitate. Ceilalti nu au acces la dubiile ei, decat foarte rar. Cand se deschide insa, o face brusc, furtunos, excesiv.
Iubeste. Mult. Tot timpul. Nu poate sa traiasca fara iubire. Trebuie sa fie vesnic indragostita. Se indragosteste tot timpul. Se indragosteste si reindragosteste...la infinit. A trait iubrea in toate formele...a suferit, s a bucurat, i a fost, rau, a avut fluturi in stomac...ah...le a simtit pe toate. Respecta iubirea. Iubeste frumos, creativ, total, vesnic. Uneori crede ca asta este rolul ei pe lume...sa iubeasca si sa ofere iubire...neconditionata. De dragul iubirii se sacrifica, uita de principii, zile, ore, calendare sau alte "concretisme".
Se revolta. Este actiunea ei preferata, alaturi de a iubi, a creea si a face dragoste. Reactioneaza la aproape orice i se intampla. Rar traieste pasiv ceea ce i se intampla, iar daca isi perimte sa ascunda trairile intr un mediu, cu siguranta le varsa intr un altul. A fost dintotdeauna copilul "de ce?" si la fel e si acum. Are o mie de idei pe minut si se straduieste sa gaseasca solutii la orice problema nou aparuta. Daca i se inchide o usa, intra pe geam. Nu se lasa batuta. Insista cu o perseverenta care deseori este catalogata drept incapatanare.
Creeaza. Se elibereaza complet numai in fata panzelor, foilor, pensulelor. Ele stiu totul despre ea. O stiu cat e de slaba si puternica, cat de mult minte si cat de mult crede. Isi trateaza panzele ca pe niste confidente. Le povesteste tot ceea ce simte. Isi da sufletul dansand sau pictand. Ii dau des lacrimile. Plange si rade extrem de des. Uneori una dupa alta. Fata de arta ei nu poate sa minta niciodata. E impulsiva si vulcanica, sau naiva si sensibila.
Uneori este femeia copil.
Uneori esti sigur ca este jumatatea ta.
Uneori este fascinanta.
Alteori nu exista.

"Si cu sapca 'ntr-o parte, imi permit sa ajung departe".




Poate ca are sangele colorat. Poate ca doar parul ii este sangeriu. Ea se joaca. Ea traieste jucandu se si iubind.
Imprastie o senzualitate debordanda, dar nici ea nu si explica de unde o are. Face ceea ce face cu nonsalanta unei Lolite. Seduce si devoreaza, plange, se destrama, danseaza, se curbeaza, bea.
Este duala.
Se dezvaluie si se ascunde.
Sufera si isi revine.
Moare si invie.
Arde si te arde.
Si totul ca intr un joc bolnav de placut.

Cause I'm just a hungry snake...dressed up like a cat.

sâmbătă, 3 iulie 2010

El - Masculinul




Pe un fotoliu mare si confortabil de piele sta. E gol. Are o expresie care clar vrea sa spuna ca este mandru ca este gol. Se simte bine asa. Nu sta picior peste picior. Niciodata nu sta picior peste picior. Nu vede sensul sa stea picior peste picior si sa ascunda bucati de piele inutil. E chiar usor lungit si labartat pe fotoliu, pare ca se scurge...isi afiseaza fara jena fizicul absolut irezistibil. Parca de multe ori pare ca se lasa victima a devorarii...de multe ori este si devorat. Aparent e relaxat, pare calm , desi pe fundal se aude o muzica care pune in pericol sanatatea obiectelor din sticla. Ba citeste, ba fredoneaza, ba scrie franturi de idei geniale pe bucati de hartie care au semnele cercurilor de cafea de zilele trecute. Desi nu e beat, clar a baut ceva, se simt vapori de alcool in aer. De la distanta pare ca ar avea in paharul regal din fata lui un coniac vechi si pretentios. Dar nu inseamna ca i o obisnuinta. Cu aceiasi naturatele isi pune uneori un vin sau o votka, sau chiar isi ureaza noroc si burlacie vesnica la un pahar de bere cu semenii lui.
Sta intr un soi de rulota, croita strict pe nevoile lui. N a avut niciodata in minte planul de a decora casa dupa gustul vreunei persoane dragi. E un interior simplu, in general modern dar cu cateva piese vechi de mult bun gust. Are carti multe. Bune. De fiecare data cand isi schimba starea de spirit, se muta cu casa cu tot. Zice ca intra lumina altfel pe geamuri...Oricum, iti trebuie mare dibacie ca sa l gasesti cand se muta.
Desi in casa sta gol mai tot timpul, cand iese in lume este de o eleganta fireasca, usor retro. Poatra cu nonsalalnta parfumuri fine, care ravasesc narile sexului slab. Stie prea bine asta, dar zambeste gentil cand este complimentat. N ai cum sa nu l remarci...paseste ca si cum ar tanji sa fie privit si admirat. Cu o forta care totusi nu striveste, as putea spune chiar cu gratie...desi nici un adjectiv tipic feminin nu i se potriveste.
Este un romantic comod, iar uneori tanjeste sa se uneasca cu echvalentul sau feminin. Doreste asta, viseaza la asta, dar pe de alta parte este perfect constient ca isi este siesi suficient. Iubirea il face sa se simta...mai mult ca perfect...
Daca nu i ai cunoaste pielea tatuata ai putea sa gresesti crezand ca este un tip disciplinat si plicticos. Dar se da de gol uneori, cad iese lejer de la dus cu un prosop infasurat provocator pe solduri. Asa cum il tradeaza chiar propria piele, este inger si demon...te poate ridica sa atingi cerul sau te poate tortura in iad.
Este perfect.
Perfect de imperfect.



Facut cu siguranta dintr un pamant cu insertii metalice.
Puternic, dur intr un mod suportabil si naucitor, sclipitor daca ai rabdarea sa il slefuiesti.
Liber, si totusi perfect atunci cand se lasa modelat.
Insertiile lui metalice insa sunt taioase si te opresc atunci cand infigi prea tare degetul in pamantul moale.
Firesc.
Natural.
Sofisticat doar in momentele in care doreste sa te copleseasca.
Incapatanat.
Sensibil.
Creativ.
Teluric.
Din nou perfect.
Perfect de imperfect.

joi, 3 iunie 2010

pierdere de memorie

E frumos sa uiti.
E frumos sa nu ti pese.
E frumos de a dreptul.
Chiar estetic.
Uiti la inceput daca e cald sau frig afara. Uiti pe urma cu ce esti imbracat sau daca esti imbracat. Uiti cum arati si cate maini sau picioare ai. Uiti pe cine iubesti si uiti cine esti. Te misti inconstient si estetic intr un continuu cerc. Fara ameteala. Sau poate e putina. E frumos. Frumos! Ca o joaca cu timpul si destinul. Uiti cati ani ai si uiti ca vei muri. Uiti de mancare, de stress, de bani. Uiti ca ai creier. Te bucuri. La cat de absurd esti ai putea foarte bine sa te pisi pe picior. Asta nu ti ar produce decat fericire. Un zambet liber si tamp.
E frumos.
E liber tot.
Iti bagi degetele in gura si le gusti. Le plimbi pe gat si sani. Iti fluturi parul in vant. E lung si nebun. Ca si vantul...nu se mai termina.
Esti nebun, esti liber, esti curva, esti pentru totdeauna.
Iti mangai buzele si sprancenele. Iti rasucesti ideile. Iti atingi coapsele. Atingi pamantul ud si cleios si te uiti la degetele tale lungi si albe.
Asa, vag, iti amintesti uneori ca ai ochi...ii deschizi un pic sa vezi cum culorile spiraleaza pe cer. Iti amintesti ca ai inima...o asculti cum iubeste. Iti amintesti ca ai coapse...le atingi ca sa simti ca sunt calde inca de la corpul care te-a patruns. Iti amintesti sa esti liber si ca iubesti. Iti amintesti ca esti femeie.
Iti amintesti ca esti frumoasa.
Chiar estetica.

Negru-argintiu

Undeva la granita dintre aburii proaspeti scosi pe gura si norii grei si miscatori. Acolo imi sunt atintiti ochii. Acolo, la intersectia firava a acestor lumi sumbre. Cu senzatia in tot corpul ca inhalez muzica si ca eu o cant de fapt. Sau poate toti oamenii astia din jur care scot aburi cand respira. E plina de plumb noaptea...apasatoare...nu ma lasa sa vorbesc. Doar ochii mei care devin din ce in ce mai mari, inexpresivi si umezi si urechile mele vrajite de descantec conteaza. In rest imi cresc tentacule. Mari, lungi, negre, incontrolabile. Se lipsesc de multimea din jur si se infig in pamant ca niste radacini. Ochii sunt hipnotizati de luciul bolnav al stelelor plantate pe langa nori. Simt in acelasi timp ca extrag involuntar forta pamantului si ca mi dau sufletul prin pupile stelelor, sa l duca mai departe sa vada lumea. Simt frica si eliberare. Simt bucuria de a nu mi dori sa vorbesc. Simt cum bratele mele multiple ma infasoara si ma invart ca intr un dans al ielelor. Imi lasa parul liber totusi ca sa simt mirosul de vant. Ochiii sunt uzi si multiplica in lacrimile lor stelele si norii grei. Ma pierd intr o sumbra calatorie pe linia sintre aburi gurilor si norii morti si rai.

luni, 19 aprilie 2010

Vals - sau Cassian+Tzara

Muzicieni, spargeti va instrumentele oarbe pe scena, caci urmeaza o pendulatie maniaca intre noapte si zi. Ziua, decolorandu se, noaptea apare / Asa cum noaptea, palind, devine zi. Aceasta maree a culorilor e o intamplare / din care cineva poate orbi. Ochiul de sticla nu orbeste niciodata si vede culorile toate...Culorile isi parasesc greutatea si cugeta/ si cugeta ori striga si raman se hranesc/ cu fructe usoare ca fanul plutesc / cine se gandeste la caldura tesuta de cuvant / in jurul samburelui sau visul ce se numeste noi. Dansam? Valsam? Acum. Dragostea mea, / ancora grea, / tine ma strans, / toare ma dor: / gura de dor, ochii de plans. Luandu ti mana in mana mea...la buze duc paharul in care cresc lumile iar sarutarile noastre, sute, mii / sau milioane cate au fost / niciodata nu le am stiut pe de rost...iti soptesc la ureche usor noi nu suntem ganditori / noi suntem facuti din oglinzi si din aer, om un pic animal un pic floare un pic metal un pic om. N apucam sa terminam valsul asta etern pentru ca apuc sa vad cum sus, pe cadranul inutil gradat / timpul fuge cu un picior ridicat. Pe fuga, nu am vreme decat sa ma gandesc la caldura ce o tese cuvantul / in jurul samburelui sau visul cese numeste noi.

marți, 23 martie 2010

motive

Sapt 1:
- "ai cumva o cana de zahar te rog? fac o placinta de mere si am ramas fara zahar"
- "de la tine curge apa in baie? am peretele putin umezit...sau cel putin asa pare"
- "pot sa ma uit la tine la filmul asta? tocmai mi s a stricat tv ul"
- "ai cumva niste parmezan? am facut niste spaghete excelente'
- "poti te rog sa platesti curentul si pentru mine?"
Sapt 2:
- "se auzea un zgomot ciudat in casa...de aici venea?"
- "ai cumva un mixer?"
- "vrei sa vii la un ceai?"
- "ai platit cumva intretinerea? eu acum ma duc...daca vrei sa vii"
- "eu am masina in service...daca mergi la cumparaturi in Mega ma iei si pe mine te rog?"
- "mai ai cumva niste balsam de rufe in plus?"
Sapt 3"
- "ma poti ajuta sa dau o gaura in perete pentru un tablou?"
- "mi s a parut ca a sunat cineva la usa...erai tu?"
- "ai cumva Baltagul? are o nepoata nevoie si eu nu o mai am"
- "la tine a fost oprit curentul ieri de dimineata?"
- "apa are peresiunea ok la tine?"
de la Sapt 5 incolo:
- "mi-am luat o canapea noua, ma poti ajuta sa o aranjez?"
- "ploua cam nasol afara si tuna ca naiba. mi e cam nasol singura. putem vedea un film la tine?"
- "a venit primavara...eu ma apuc de curatenie...daca ai nevoie de ajutor cand te apuci sa mi zici"
- "auzisem o melodie faina de la tine...ce ascultai?"
Sapt 10 incolo:
- "cand vrei sa vin sa te spal pe spate sa mi zici"
- "misto salteaua asta, chiar rezistenta"
- "nu stiam ca faci asa cafea buna. numai buna dimineata"
- "deci chiar ai ochii verzi"
- "da, normal, poti sa speli rufe si la mine
Sapt 15:
- "bine, cand iesi du gunoiu"

Magnetism sau Spre usa lu' vecinu'

Ca orice locatar la bloc am si eu panoul de pluta lipit pe frigider. Eu l am pus asa, mai pe lateral, ca sa fie discret. Stim cu totii ce scriem de obicei pe listele alea mici, albe sau in culori care ti dubleaza marimea ochilor..."de cumparat", "de dat", "nu uita", "de luat", pentru maine", "vineri"...Obisnuiam sa fiu culmea organizarii in tehnoredactare si inventar al produselor de papetarie pentru panoul asta cu rol de altar. Stia locul asta parca toate secretele casei. Schimbarea care m a facut sa devit aparent dezorganizata si ilogica este venirea pe scara, in apartamentul de viz a viz a unui nou vecin. La inceput, evident, panoul a fost martorul acestor fine schimbari in comportament. Daca la inceput plateam intretinerea doar miercurea dupa amiaza - "miercuri intre 18 si 19 intretinere la domnu Rica, scara 3" - ulterior am inceput sa scriu pe foi "platit intretinerea vinerea seara, la 20.15". O plateam asa pentru ca atunci putea si el, vecinul. Devenise asa un fel de obiect de studiu vecinu asta misterios. Misterios pentru mintea mea bolnava, caci el de fel era extrem de sociabil si dragut. De la intretinere s a ajuns la a deschide usa pentru citirea contorului doar la cea de a doua venire a administratorului. Atunci o deschidea si el, si pentru cateva secunde ne gaseam deschizand usa sincron si zicand..."ooo, buna! si tu tot acum?"...Incetul cu incetul tot a evoluat treaba astfel incat scopul meu saptamanal era sa gasesc cate mai multe motive sa ajung la vecin acasa. Am omis sa spun ca deja ne invitam uneori la ceai sau faceam cumparaturi unul pentru celalalt. Era un fel de stat impreuna la un perete distanta.
Dar ca sa nu o mai lungesc...transcriu lista mea de motive de mers la vecinu'.

luni, 15 februarie 2010

Angel = despre dragoste (adica despre toti demonii)

Ca data...una folosita in scop sec si comercial...14...pe deasupra si februarie...
Ca moment...noaptea...frumoasa, profunda, secreta si bolnava...
Ca poarta catre alta lume, ferita de banal...muzica...melodia asta cu ritmuri care imbie la desfrau si la hedonism intelectual...
Ca simtire...dor, transa, fericire, bucurie, demoni, ingeri, dorinta...per total...iubire...dragoste.
Dragoste interzisa, continua, ireala, perversa, imaginativa, adrenalinica, libera, pura.
Dragoste a unor demoni care stiu sa fie si ingeri. Dragoste intre trupuri goale pe aripi de ingeri manjite de sange in mirosul irezistibil de flori de salcam...
Dragoste intensa si fara scapare la distanta.
Dragoste care sfideaza normalul si timpul.
Dragoste. Simplu.
Ca drog...tu...
Ca demoni si ingeri...noi...

marți, 26 ianuarie 2010

Raspuns 2: APROXIMATIV 50 de PASI in TURE CONSTANTE facute IN JURUL BALTII pe care INCERC sa O EVIT = "Saraca, n-a avut noroc in viata!"

"3, 5, 6, 7, 8, 15...ah, nu mai pot, nu mai am rabdare...Bine, numar pana la 50 si dupa aia gata!"- isi zicea Anemona in dimineata de noiembrie rece si uda. Venea de la o intalnire destul de importanta unde bause cam mult. Bause nu pentru ca o cereau corcumstantele, ci pentru ca era intr-o crunta si continua stare de neliniste. Simtea ca din viata ei lipseste imaginarul. Isi punea problema..."oare nu am eu imaginatie sau oare nu exista imaginarul?"...stand la masa intre invitati. Dialogurile cu ceilalti erau in mare parte bazate pe constructii monosilabice. Dupa al 15 lea pahar de sampanie s-a hotarat sa porneasca in cautarea raspunsului. Problema era una deosebit de serioasa, intrucat Anemona nu stia ce ar fi mai grav sa descopere...ca nu exista imaginarul...sau ca nu are ea imaginatie. Pantofii rosii pe care i purta erau noi, motiv pentru care o strangeau putin. De multe ori si a dorit sa i dea jos, dar cum este o femeie pentru care imaginea conteaza oricand, a preferat sa sufere. La un moment dat se opreste in mijlocul drumului in fata unei balti. Dupa cateva zeci de secunde de tacere, isi spune "Deci exista!" uitandu-se cu nesat la balta gri-maron. Se apleaca usor pe vine si se uita cu atentie la balta. Brusc incepe sa planga de fericire. A gasit o dovada. "Imaginarul exista!". Imaginarul pe care il vede ea este infernul din povestile copilariei...norii nedefiniti cromatic ai diminetii se scurg in balta gri-maron. Anemona se uita la ceas. Mai este cam un minut pana la ora 7. Bucuria desavarsita de pe fata ei se fluidizeaza in cuvinte "acum este momentul sa o fac. Numar pana la 100 si o fac! Ba nu, pana la 70. 1, 2, 3, 4, 5...ah, draci...hai pana la 50". "3, 5, 6, 7, 8, 15...ah, nu mai pot, nu mai am rabdare...Bine, numar pana la 50 si dupa aia gata!"- isi zicea Anemona in dimineata de noiembrie rece si uda. Se hotarase ca la 50, sa sara in lumea imaginarului, a haosului si al fumului de suflete umane. Miscarea norilor in apa ii parea a fi un ritual initiatic nebun si mistic. Multumita ca a descoperit imaginatul, paseste cu nerabdare in jurul baltii, mozolind pe margini pantofii ei rosii. Isi promite sa evite sa sara inainte de termen. "35, 37, 40, 43, 45, 47". Zambind, simte cum trupul ei se scurge in purgatoriul imaginarului. "50". A ajuns unde si a dorit.
9.00 a.m. Doi politisti cerceteaza cadavrul Anemonei. Unul dintre ei pune ochii pe pantofii rosii si se uita cu atentie zicand "ia uite bai Jane! Numarul 39, ca nevasta mea. Sa vezi ce o sa se bucure!". Jan nu are reactie. Jan e pe ganduri. Zice la cateva minute dupa "auzi Rica, tu ce dracu crezi ca si-a imaginat asta cand si a zdrobit capu de asfalt? Ce naiba cauta in balta asta? Se credea peste sau ce dracu?".
Anemona avea si imaginatie si potentialul de a intelege imaginarul. I-a lipsit norocul.

duminică, 24 ianuarie 2010

Intrebare cu 5 raspunsuri. 23.39 pm

INTREBARE: 1 si 2 *Cati pasi si in ce directie voi merge cu acest pantof? *What next? dupa!
RASPUNS - MULTIPLU ( DE 5) 1x5
1: LA DREAPTA, CAM 5000 de PASI...poate echivalentul UNUI KM. depinde de marimea pasului. CLAR!
2: APROXIMATIV 50 de PASI in TURE CONSTANTE facute IN JURUL BALTII pe care INCERC sa O EVIT
3: STAU PE LOC PENTRU CA ASA VREAU EU SI PENTRU CA MI-A INTRAT TOCU' IN ASFALT TOPIT.
4: DRACU STIE DIRECTIA si NR. DE PASI. SUNT DEJA IN LOCURI NOI.
5: IN SPATE MAXIM 10 PASI.


Din spuma mixerului

Mixer!
Mixer destul de incapator.
In el se arunca : cateva pahare de rom, culoarea rosie, stropi de parfum floral si usor pudrat, muzica buna - Jazz lenes si confortabil, scortisoara, dantela, bijuterii argint, penita si tus, barbati fascinanti si irezistibili, bucati de magnet, pagini rupte din carti de neuitat, zambete si lacrimi inconstiente, colturi de lumi indepartate, ceai cald si aromat, ritmuri electrice si psihedelice, nopti de vis si depresie, tremur de inocenta sau de senzualitate pura si multe altele imposibil de tinut minte.
Se mixeaza cand repede cand incet, cand la cald cand la rece.
Ce iese?
Eu.
Eu nascuta spontan din spuma unui mixer ultimul racnet.